Utilitatea studierii migrației românilor: o perspectivă sociologică
Sursa foto: Image by Gerd Altmann from Pixabay
Societățile contemporane nu mai pot fi înțelese dacă nu luăm în considerare schimburile economice, culturale sau sociale datorate migrației internaționale. Bineînțeles, acestea reprezintă o trăsătură constantă a evoluției istorice, iar rolul lor în structurarea societăților este recunoscut de mult în sfera științelor sociale. Totuși, perioada contemporană înregistrează evoluții inedite și transformări majore în termeni de mobilitate și migrație internațională. Pentru România acest proces a fost marcat de cel puțin două evenimente majore: deschiderea granițelor după căderea regimului comunist și aderarea României la Uniunea Europeană (UE). Ambele au contribuit la creșterea fără precedent a numărului de cetățeni români care călătoresc sau trăiesc în străinătate pentru scopuri turistice, profesionale, educaționale etc. În prezent, statisticile oficiale de la nivelul UE arată că peste 3,5 milioane cetățeni români au rezidența în alte state europene și mulți alții sunt implicați în forme de migrație circulară sau sezonieră. Cu toate acestea, există mult prea puține cunoștințe rezultate din studierea sistematică și adecvată a acestei categorii importante din populația României și multe întrebări care trebuie să facă obiectul cercetării sociale a acestui fenomen. Propunem o privire sintetică a modului în care pot fi extrase beneficii din studiul migrației românilor și se pot atenua efectele negative pe care ratele actuale de emigrare le au asupra dezvoltării viitoare la nivel regional și național.
În primul rând, ar trebui să știm cine emigrează din România și care sunt principalele motivații. Există diferențe semnificative în funcție de vârstă, sex, educație, localitate de origine etc.? De fapt, intersectarea unor astfel de factori ne arată că realitatea socială este mult mai complexă decât suntem uneori înclinați să credem. Fiecare dintre noi avem în familie, în cercul de prieteni sau printre cunoștințe persoane care au emigrat, dar acest tip de cunoaștere ne oferă doar imagini incomplete asupra fenomenului și trebuie coroborat cu ceea ce arată cercetările din domeniu. De exemplu, de-al lungul ultimelor decenii costurile migrației au scăzut, iar aceasta a permis o creștere în diversitate a categoriilor de populație care emigrează. Chiar dacă emigrarea din România este predominant motivată de factori economici, există multe alte aspecte pe care persoanele își bazează decizia de a emigra (de exemplu, nemulțumirea față de modul în care funcționează unele instituții sau sisteme publice). În plus, faptul că migrația românească s-a format în jurul rețelelor sociale de emigrare (rude și prieteni plecați în străinătate în primele etape au ajutat ulterior alte persoane să emigreze și să se stabilească în străinătate) face să existe un important specific local și regional în alegerea destinațiilor pentru emigrare. De exemplu, în timp ce în Sibiu există o predilecție pentru emigrarea în Germania, în Moldova este preferată Italia, iar în Muntenia există multiple comunități de unde se pleacă în Spania. În acest sens, cercetarea migrației ar putea oferi informații relevante despre categoriile de populație care intenționează să emigreze și care sunt factorii care contribuie decisiv la intrarea pe o traiectorie de migrație.
În cel de-al doilea rând, este important să studiem ce fac migranții după stabilirea într-un alt stat. Cum își găsesc locuri de muncă și locuințe? Ce dificultăți întâmpină din punct de vedere social și cultural? Care este profilul celor care doresc să se stabilească definitiv în străinătate? etc. Adresate din perspectiva țării de origine, astfel de întrebări ar putea să fundamenteze politici de asistență și consiliere pentru emigranți pentru ca România să păstreze la nivel instituțional o relație cu cei care au plecat din țară. Cercetarea acestor teme ar avea o utilitate crescută pentru ca societatea românească să aibă așteptări realiste față de cei care au plecat. În lipsa cercetărilor, dezbaterea publică alunecă ușor spre extreme periculoase în care emigranții fie sunt prezentați a avea un rol mesianic (întoarcerea acestora ar fi o soluție panaceu), fie sunt etichetați cu diferiți termeni peiorativi (cu câțiva ani în urmă, un ministru a fost presat să demisioneze după o etichetă denigratoare folosită pentru migranții români). Dezvoltarea tehnologiei și a infrastructurii de transport permite astăzi migranților români să-și împartă viața între România și țările de destinație (prin vizite relativ frecvente, prin comunicarea cu cei rămăși în țară, prin investiții etc.), ceea ce creează premise pentru proiecte de revenire. Cercetarea ar permite identificarea factorilor pe care migranții își fundamentează deciziile de a rămâne în străinătate sau proiectele de revenire.
Cea de-a treia componentă a studiului migrației românilor pe care o propunem spre reflecție se leagă de migranții care se stabilesc în țară după un timp în străinătate. Perioadele petrecute în străinătate pot reprezenta mecanisme eficiente pentru acumularea de resurse economice, dobândirea de noi cunoștințe și dezvoltarea unor relații sociale transnaționale. În acest caz, ne putem întreba despre readaptarea migranților reveniți la societatea de origine, despre modul în care folosesc banii economisiți în străinătate (dacă e cazul) sau cum pot fi utilizate cunoștințele și abilitățile dobândite de aceste persoane. Cercetarea acestor dimensiuni ale migrației de revenire ar putea contribui la fundamentarea de politici care să permită dezvoltarea unor proiecte sustenabile de reintegrare la origine și să împiedice reintrarea acestor persoane pe o traiectorie de emigrare. Studii conduse în alte societăți arată că dintr-o bună reintegrare a migranților reveniți are de câștigat societatea în ansamblu și nu exclusiv persoana sau gospodăria care beneficiază de astfel de măsuri.
Complexitatea fenomenului migrației românilor necesită mult mai multă atenție decât primește în prezent, iar lipsa de cercetări sistematice face ca dezbaterea publică asupra tematicii să fie de multe ori superficială. Bineînțeles, la nivelul politicilor publice fără fundamentarea pe o cunoaștere științifică nu se poate asigura un cadru coerent și eficient care să diminueze ratele actuale de emigrare și efectele negative coroborate acestora.
Alin CROITORU
