Examene finalizare studii (licență și master) 2020

Perioada de înscriere: 24 iunie ora 08.00 – 1 iulie ora 15.00

Procedura privind desfasurarea online a examenelor de finalizare a studiilor

ANUNȚ IMPORTANT: Completarea fișei de înscriere nu conferă automat dreptul de a participa la examenul de licență, respectiv de disertație. Participarea la aceste examene este condiționată de calitatea de absolvent, respectiv situația școlară încheiată.

DeclaratieOriginalitate_ Licenta 2020 (.doc)

DeclaratieOriginalitate_ Licenta 2020 (.pdf)

DeclaratieOriginalitate_Masterat 2020 (.doc)

DeclaratieOriginalitate_Masterat 2020 (.pdf)

________________________________________________________________________________

Detalii importante (Vă rugăm să le citiți cu atenție, înainte de a începe procesul de completare a fișelor de înscriere) pentru buna desfășurare a procesului de înscriere:

 

  • Vă rugăm să citiți cu atenție instrucțiunile atunci când completați fișele de înscriere și când încărcați documentele;
  • Completați câmpurile exact așa cum apar în documentele emise de autorități: Cartea de Identitate, Certificatul de Naștere etc;
  • Documentele încărcate trebuie să fie în formatul .pdf, așă că vă rugăm să vă asigurați că aveți documentația disponibilă în această formă, înainte de a începe completarea fișei. În cazul Departamentului de Asistență Socială, Jurnalism, Relații Publice și Sociologie trebuie încărcată licența și în formatul .doc (Word);
  • Lucrarea de licență trebuie denumită în felul următor: PrenumeNUME_licenta2020;
  • Lucrarea de disertație trebuie denumită în felul următor: PrenumeNUME_disertatie2020;
  • Nu uitați să semnați lucrarea de licență, respectiv pe cea de disertație, pe fiecare pagină, înainte de încărcare (conform procedurii);
  • Declarația de originalitate trebuie denumită în felul următor: PrenumeNUME_DeclaratieOriginalitate;
  • Declarația tebuie semnată de cadrul didactic coordonator;
  • Folosiți diacritice atunci când completați fișele de înscriere;
  • Folosiți doar ADRESA INSTITUȚIONALĂ pentru înscriere: prenume.nume@ulbsibiu.ro;
  • Formularul se poate completa DOAR O SINGURĂ DATĂ. Dacă ați greșit, sau dacă întâmpinați greutăți, vă rugăm să contactați secretariatul specializării;
  • Doar pentru cei care sunt din alte promoții decât cea din 2020: nu uitați să achitați taxa de înscriere, în cuantum de 400 lei (detaliile plății în contul UMS);
  • Nu uitați să completați chestionarul de evaluare a satisfacției (dacă nu ați făcut-o deja), disponibil la adresa:https://forms.gle/nYNegh5G3uQZxr4U7;
  • Declarația de originalitate (link mai sus) se trimite profesorului coordonator și se va încărca, după semnare, împreună cu lucrarea de licență;
  • Asigurați-vă că nu completați fișa de la o altă specializare decât cea la care sunteți. În lista de mai jos regăsiți toate programele de studii (licență și master), grupate pe departamente.

 

FAQ_Salvarea lucrarii de licenta sau disertatie in format PDF cu semnaturi pe fiecare pagina

Indicatii pentru studenti

Mult succes tuturor!

________________________________________________________________________________

 

DRISPSS_Calendar licenta si master 2020

 

Atenție: completarea fișelor de înscriere se face cu adresa de e-mail instituțională (prenume.nume@ulbsibiu.ro) și se poate face doar o singură dată. Dacă întâmpinați probleme, vă rugăm să vă adresați secretariatului. Fișele vor fi active doar în perioada înscrierii.

 

Programele de licență: Studii de Securitate; Științe Politice; Relații Internaționale și Studii Europene:

Fișă de înscriere licență: https://forms.gle/qMhgL4J3Fna6kg3JA

 

Programele de master: Managementul integrării europene și administrației publice

Securitate și relații internaționale

Fișă de înscriere disertație: https://forms.gle/NGah534B21qiuhZE6

Examinări online sesiunea iunie 2020

Procedura privind desfășurarea online a examinărilor semestriale licență și master

 

Formularul pentru contestații se găsește aici (ATENȚIE! logarea se poate face doar cu adresa instituțională prenume.nume@ulbsibiu.ro. Se pot contesta, conform regulamentelor, doar examinările scrise): https://forms.gle/KTxeJEqoBaZ7PVKD7

 

DRISPSS_Programare examinări sesiunea iunie 2020

Pagini de istorie: clădirea Bibliotecii ASTRA

Punct obligatoriu de trecere pentru studenții centrului universitar Sibiu, Biblioteca Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA) reprezintă stadiul contemporan al celui mai prestigios proiect cultural al românilor transilvăneni, înscris ca obiectiv major al Asociațiunii încă de la înființare, în anul 1861.

Fondurile necesare s-au colectat pe parcursul mai multor decenii, din contribuții ale membrilor și instituțiilor românești. În 1897, terenul a fost achiziționat de la Maria Weindel. Construcția a început în anul 1903, conform planurilor arhitectului Alador Baranyai, sub supravegherea tehnică a lui Gustav Maetz. Proiectul a fost finalizat în decembrie 1904. Din anul 1905 avem deja prima fotografie.

http://imagoromaniae.ro/imagini/sibiu-muzeul-asociaţiunii-pentru-literatura-română-şi-cultura-poporului-român-ro.html

 

Dotarea cu mobilier a fost asigurată de Fritz W. Elges; sculptura a fost realizată de Iosif Schneider; pictura interioară este opera pictorului Johann Hofrichter din Bohemia.
Festivitatea de inaugurare a avut loc la 19 august 1905. Cu acest prilej, „Casa Naţională Centrală Astra” deschidea  „Bibliotecă publică” la parter, „Muzeul Istorico-Etnografic al Transilvaniei” la primul etaj şi „Sala de Conferinţe şi a Dizertaţii ASTRA”, la cel de-al doilea etaj. Cea din urmă a fost construită din fondurile „Societății pentru for de teatru românesc din Transilvania” și a fost folosită ca scena primului teatru românesc din Transilvania (inaugurarea s-a făcut cu „Fântâna Blanduziei” a lui Vasile Alecsandri).

O fotografie din anul 1917, din unghi complementar față de cea din 1905, ne întregește imaginea de ansamblu a monumentului.

https://museums.eu/collection/object/257527?pUnitId=1340&pDashed=muzeul-asociatinuii-pentru-literatura-romna-si-cultura-poporului-romn-in-sibiiu

 

Destinațiile diferitelor spații sunt consemnate pe placa de marmură instalată la intrare, în ahul 1968: „Acest edificiu de cultură ridicat de ASTRA a adăpostit, începând cu 1905, prima bibliotecă naţională publică, muzeul istoric-etnografic şi prima sală de teatru român din Transilvania”.

Regimul comunist a desființat Asociațiunea și a confiscat Palatul Asociațiunii, care și-a încetat activitatea în luna mai 1950. Sala festivă a primit denumirea „Sala Ștefan Gheorghiu”, iar activitățile culturale găzduite în deceniile următoare au reprezentat un mix de cultură națională și propagandă comunistă. Biblioteca a dobândit statut de Bibliotecă județeană, și a fost masiv înzestrată cu noi cărți și reviste, devenind principalul loc de documentare al elevilor, studenților, profesorilor și publicului larg.

În prezent, Biblioteca ASTRA reprezintă o resursă esențială pentru studenții Departamentului de Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate, oferind posibilități documentare pentru toate genurile de cercetare, de la referate la lucrări de licență/dizertație și comunicări în cadrul conferințelor. Lansările de carte și expozițiile completează în mod fericit profilul cultural al tinerilor la început de carieră în profilul socio-uman.

Câteva instantanee (credit Bogdan Gheorghiță):

 

Eugen STRĂUȚIU

 

 

Despre germani, locuri și case în Transilvania

Regiunea Transilvania-Banat este reprezentată discursiv ca „leagăn istoric” atât de locuitorii români cât și de etnicii germani (sași, șvabi, landleri etc.). Aici, bisericile fortificate dar chiar și casele obișnuite având arhitectură germanică – unele dintre acestea părăsite, în ruină, altele restaurate în ultimii ani, pentru a fi re-utilizate/ re-locuite ori redate circuitului turistic-muzeal –, joacă un dublu rol în procesul de construcție a identităților locale. Pe de o parte, ele stau mărturie vie a prezenței de secole a germanilor în aceste locuri și servesc drept simboluri cultural-istorice ale comunității atestate pentru prima oară în 1224. Pe de altă parte, odată cu trecerea timpului, ele au ajuns să fie investite cu semnificații identitare de către ceilalți localnici, români dar nu numai români, iar acest lucru, aparent curios, se produce ca o consecință a nevoii de apropriere simbolico-afectivă a spațiului locuit, natal sau nu neapărat.

În acest context, nu ne miră implicarea recentă, tot mai activă, a autohtonilor ne-germani ori a descendenților din familii germane emigrate din România în perioada comunismului (dar care nu au cunoscut povestea locurilor decât din ce li s-a istorisit acasă) în proiecte de restaurare și conservare a patrimoniului construit aparținând comunității germane din România. Sunt sate săsești cu un singur locuitor sas sau cu niciunul (precum în binecunoscutul deja Lindenfeld, grație filmului cu același titlu) dar în care comunitatea locală continuă să se auto-reprezinte și să se prezinte celorlalți ca fiind moștenitoarea de drept a valorilor și tradițiilor săsești.

Influența interetnicității asupra normelor culturale, obiceiurilor, tradițiilor și miturilor, artei populare și artei savante, mentalităților și memoriei comune, artei și modului de reprezentare a frumosului dar și a utilului constituie o evidență pentru cercetătorii interesați în a înțelege modul în care germanitatea s-a transmis și supraviețuiește astăzi, în Transilvania-Banat. Dincolo de acțiunea operatorilor culturali ori a elitelor politice vizând prezervarea moștenirii germane, importante strategii individuale și colective de construire/ re-construire de referințe și repere simbolico-identitare sunt utilizate pentru salvarea memoriei locale, adică a memoriei experienței trăite în comunitățile româno-germane. Așa cum rezultă din analizele interviurilor documentare realizate în aceste comunități, în narațiunile lor, localnicii continuă să se raporteze identitar la Celălalt, la germanul de altădată, și la cultura germană iar această raportare are loc chiar și în absența contactelor directe.

Etnicitatea – în acest caz, germanitatea – ca schemă de interpretare se transmite aproape ritualic, de la o generație la alta, iar referințele la Celălalt – astăzi, absent sau foarte puțin vizibil – sunt uneori întărite, alteori pur și simplu înlocuite de referințele la efectele vizibile ale prezenței sale în aceste locuri: marile construcții urbane, casele și gospodăriile tipice, bisericile evanghelice fortificate etc. Dintre marile centre urbane construite, amintim: Bistrița (Bistritz), Brașov (Kronstadt), Mediaș (Mediasch), Reghin (Sächsisch Regen), Sebeș (Mühlbach), Sibiu (Hermannstadt), Sighișoara (Schässburg). Dintre bisericile fortificate săsești, șase au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO: Biertan (Birthälm), Câlnic (Kelling), Prejmer (Tartlau), Saschiz (Keisd), Valea Viilor (Wurmloch), Viscri (Deutschweisskirch). În satele săsești, bisericile fortificate joacă un rol esențial în configurarea miturilor originii și formării comunităților locale, chiar și a celor de limbă română.

Identificarea și evidențierea contribuției propriilor strămoși la amplasarea și/ sau ridicarea acestor lăcașuri de cult centrale în viața comunității se înscriu printre strategiile utilizate în competiția memoriilor locale dar și în crearea unui imaginar istoric comun, susținut prin demersuri care merg de la idealizare la cvasi-sacralizare.

Andreea ZAMFIRA

 

Pagini de istorie: clădirea Departamentului de Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate

Clădirea în care își desfășoară activitatea Departamentul de Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate din cadrul Facultății de Științe Socio-Umane a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu a fost inaugurată la 1 iulie 1892, cu destinația de cazarmă.

Sediul a fost utilizat de către trupele austro-ungare din arma „Vânători de Munte”, denumirea oficială a construcției fiind „Jäger-Kaserne” („Cazarma Vânătorilor”). 

O carte poștală realizată în timpul primului război mondial (cel mai probabil anul 1915) ne arată un complex format din trei clădiri: Popota ofițerilor („Offiziermesse”), Cazarma propriu-zisă („Kaserne”) și Popota („Kantine”).

 

Sursa foto: http://wikimapia.org/5891968/ro/Facultatea-de-Drept-Simion-Bârnuţiu

 

În anul 1919, în fosta cazarmă austro-ungară și-a început activitatea al 13-lea Regiment de Roșiori, făcând parte din Corpul 7 Armată de la Sibiu. Acesta a fost relocat în garnizoana Lugoj în anul 1938. Din această epocă s-a păstrat o fotografie de calitate mai slabă, cu militari și civili la intrarea principală.

Sursa foto: http://www.razvanpop.ro/2010/05/16/istoria-orasului-nostru-sibiu-34/

 

După al doilea război mondial, clădirea a fost folosită de către instituțiile militare de învățământ. A aparținut Școlii militare de ofițeri de Artilerie „Ion Vodă”; după care a devenit sediul Școlii Militare de Maiștri și Subofițeri „Gheorghe Lazăr”, pe întreaga durată de funcționare (1961-1987). După reorganizarea învățământului militar, în anul 1987, imobilul a devenit „Localul nr. 2” al Școlii militare „Nicolae Bălcescu” – aici desfășurându-și activitatea ofițeri și subofițeri care se pregăteau pentru armele „Intendență” și „Finanțe”. 

Sursa foto: http://wikimapia.org/5891968/ro/Facultatea-de-Drept-Simion-Bârnuţiu

 

Pe această structură s-a constituit Institutul Militar de Învăţământ Superior de Intendenţă şi Finanţe „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, care în 1995 a fost absorbit de către Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu”. 

Localul a devenit disponibil, și a fost cedat de către Ministerul Apărării Naționale Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. Aici și-a început activitatea Facultatea de Drept „Simion Bărnuțiu”, în cadrul căreia s-a atașat (anul 2000) Catedra de Științe Politice. Ulterior s-au adăugat programele de studii „Relații internaționale și studii europene”, „Studii de securitate” și mai multe programe de master, care au stat la baza înființării Facultății de Științe Politice, Relații Internaționale și Studii de Securitate (anul 2006). După zece ani, fosta facultate a devenit Departamentul de Științe Politice, Relații Internaționale și Studii de Securitate, în cadrul Facultății de Științe Socio-Umane.

Eugen STRĂUȚIU