Programare Colocvii, Examene, Restante- sesiune vara, an III licenta, DRISPSS 2021
Programare Refacere Credite, Reexaminari- sesiune vara, an III licenta, DRISPSS 2021
Departamentul RISPSS Blog
Postăm anunțul și documentele aferente granturilor Erasmus+ de anul acesta. Mult succes!
Postăm aici Ghidul de redactare pentru examenele de finalizare de studii (lucrarea de licență/lucrarea de disertație):
DRISPSS_Ghid redactare lucrare de licenta 2021
Mult succes!
Programare examene și restanțe
Perioada de înscriere: 24 iunie ora 08.00 – 1 iulie ora 15.00
Procedura privind desfasurarea online a examenelor de finalizare a studiilor
ANUNȚ IMPORTANT: Completarea fișei de înscriere nu conferă automat dreptul de a participa la examenul de licență, respectiv de disertație. Participarea la aceste examene este condiționată de calitatea de absolvent, respectiv situația școlară încheiată.
DeclaratieOriginalitate_ Licenta 2020 (.doc)
DeclaratieOriginalitate_ Licenta 2020 (.pdf)
DeclaratieOriginalitate_Masterat 2020 (.doc)
DeclaratieOriginalitate_Masterat 2020 (.pdf)
________________________________________________________________________________
Detalii importante (Vă rugăm să le citiți cu atenție, înainte de a începe procesul de completare a fișelor de înscriere) pentru buna desfășurare a procesului de înscriere:
FAQ_Salvarea lucrarii de licenta sau disertatie in format PDF cu semnaturi pe fiecare pagina
Mult succes tuturor!
________________________________________________________________________________
DRISPSS_Calendar licenta si master 2020
Atenție: completarea fișelor de înscriere se face cu adresa de e-mail instituțională (prenume.nume@ulbsibiu.ro) și se poate face doar o singură dată. Dacă întâmpinați probleme, vă rugăm să vă adresați secretariatului. Fișele vor fi active doar în perioada înscrierii.
Programele de licență: Studii de Securitate; Științe Politice; Relații Internaționale și Studii Europene:
Fișă de înscriere licență: https://forms.gle/qMhgL4J3Fna6kg3JA
Programele de master: Managementul integrării europene și administrației publice
Securitate și relații internaționale
Fișă de înscriere disertație: https://forms.gle/NGah534B21qiuhZE6
Procedura privind desfășurarea online a examinărilor semestriale licență și master
Formularul pentru contestații se găsește aici (ATENȚIE! logarea se poate face doar cu adresa instituțională prenume.nume@ulbsibiu.ro. Se pot contesta, conform regulamentelor, doar examinările scrise): https://forms.gle/KTxeJEqoBaZ7PVKD7
Punct obligatoriu de trecere pentru studenții centrului universitar Sibiu, Biblioteca Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA) reprezintă stadiul contemporan al celui mai prestigios proiect cultural al românilor transilvăneni, înscris ca obiectiv major al Asociațiunii încă de la înființare, în anul 1861.
Fondurile necesare s-au colectat pe parcursul mai multor decenii, din contribuții ale membrilor și instituțiilor românești. În 1897, terenul a fost achiziționat de la Maria Weindel. Construcția a început în anul 1903, conform planurilor arhitectului Alador Baranyai, sub supravegherea tehnică a lui Gustav Maetz. Proiectul a fost finalizat în decembrie 1904. Din anul 1905 avem deja prima fotografie.
Dotarea cu mobilier a fost asigurată de Fritz W. Elges; sculptura a fost realizată de Iosif Schneider; pictura interioară este opera pictorului Johann Hofrichter din Bohemia.
Festivitatea de inaugurare a avut loc la 19 august 1905. Cu acest prilej, „Casa Naţională Centrală Astra” deschidea „Bibliotecă publică” la parter, „Muzeul Istorico-Etnografic al Transilvaniei” la primul etaj şi „Sala de Conferinţe şi a Dizertaţii ASTRA”, la cel de-al doilea etaj. Cea din urmă a fost construită din fondurile „Societății pentru for de teatru românesc din Transilvania” și a fost folosită ca scena primului teatru românesc din Transilvania (inaugurarea s-a făcut cu „Fântâna Blanduziei” a lui Vasile Alecsandri).
O fotografie din anul 1917, din unghi complementar față de cea din 1905, ne întregește imaginea de ansamblu a monumentului.
Destinațiile diferitelor spații sunt consemnate pe placa de marmură instalată la intrare, în ahul 1968: „Acest edificiu de cultură ridicat de ASTRA a adăpostit, începând cu 1905, prima bibliotecă naţională publică, muzeul istoric-etnografic şi prima sală de teatru român din Transilvania”.
Regimul comunist a desființat Asociațiunea și a confiscat Palatul Asociațiunii, care și-a încetat activitatea în luna mai 1950. Sala festivă a primit denumirea „Sala Ștefan Gheorghiu”, iar activitățile culturale găzduite în deceniile următoare au reprezentat un mix de cultură națională și propagandă comunistă. Biblioteca a dobândit statut de Bibliotecă județeană, și a fost masiv înzestrată cu noi cărți și reviste, devenind principalul loc de documentare al elevilor, studenților, profesorilor și publicului larg.
În prezent, Biblioteca ASTRA reprezintă o resursă esențială pentru studenții Departamentului de Relații Internaționale, Științe Politice și Studii de Securitate, oferind posibilități documentare pentru toate genurile de cercetare, de la referate la lucrări de licență/dizertație și comunicări în cadrul conferințelor. Lansările de carte și expozițiile completează în mod fericit profilul cultural al tinerilor la început de carieră în profilul socio-uman.
Câteva instantanee (credit Bogdan Gheorghiță):
Eugen STRĂUȚIU
Regiunea Transilvania-Banat este reprezentată discursiv ca „leagăn istoric” atât de locuitorii români cât și de etnicii germani (sași, șvabi, landleri etc.). Aici, bisericile fortificate dar chiar și casele obișnuite având arhitectură germanică – unele dintre acestea părăsite, în ruină, altele restaurate în ultimii ani, pentru a fi re-utilizate/ re-locuite ori redate circuitului turistic-muzeal –, joacă un dublu rol în procesul de construcție a identităților locale. Pe de o parte, ele stau mărturie vie a prezenței de secole a germanilor în aceste locuri și servesc drept simboluri cultural-istorice ale comunității atestate pentru prima oară în 1224. Pe de altă parte, odată cu trecerea timpului, ele au ajuns să fie investite cu semnificații identitare de către ceilalți localnici, români dar nu numai români, iar acest lucru, aparent curios, se produce ca o consecință a nevoii de apropriere simbolico-afectivă a spațiului locuit, natal sau nu neapărat.
În acest context, nu ne miră implicarea recentă, tot mai activă, a autohtonilor ne-germani ori a descendenților din familii germane emigrate din România în perioada comunismului (dar care nu au cunoscut povestea locurilor decât din ce li s-a istorisit acasă) în proiecte de restaurare și conservare a patrimoniului construit aparținând comunității germane din România. Sunt sate săsești cu un singur locuitor sas sau cu niciunul (precum în binecunoscutul deja Lindenfeld, grație filmului cu același titlu) dar în care comunitatea locală continuă să se auto-reprezinte și să se prezinte celorlalți ca fiind moștenitoarea de drept a valorilor și tradițiilor săsești.
Influența interetnicității asupra normelor culturale, obiceiurilor, tradițiilor și miturilor, artei populare și artei savante, mentalităților și memoriei comune, artei și modului de reprezentare a frumosului dar și a utilului constituie o evidență pentru cercetătorii interesați în a înțelege modul în care germanitatea s-a transmis și supraviețuiește astăzi, în Transilvania-Banat. Dincolo de acțiunea operatorilor culturali ori a elitelor politice vizând prezervarea moștenirii germane, importante strategii individuale și colective de construire/ re-construire de referințe și repere simbolico-identitare sunt utilizate pentru salvarea memoriei locale, adică a memoriei experienței trăite în comunitățile româno-germane. Așa cum rezultă din analizele interviurilor documentare realizate în aceste comunități, în narațiunile lor, localnicii continuă să se raporteze identitar la Celălalt, la germanul de altădată, și la cultura germană iar această raportare are loc chiar și în absența contactelor directe.
Etnicitatea – în acest caz, germanitatea – ca schemă de interpretare se transmite aproape ritualic, de la o generație la alta, iar referințele la Celălalt – astăzi, absent sau foarte puțin vizibil – sunt uneori întărite, alteori pur și simplu înlocuite de referințele la efectele vizibile ale prezenței sale în aceste locuri: marile construcții urbane, casele și gospodăriile tipice, bisericile evanghelice fortificate etc. Dintre marile centre urbane construite, amintim: Bistrița (Bistritz), Brașov (Kronstadt), Mediaș (Mediasch), Reghin (Sächsisch Regen), Sebeș (Mühlbach), Sibiu (Hermannstadt), Sighișoara (Schässburg). Dintre bisericile fortificate săsești, șase au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO: Biertan (Birthälm), Câlnic (Kelling), Prejmer (Tartlau), Saschiz (Keisd), Valea Viilor (Wurmloch), Viscri (Deutschweisskirch). În satele săsești, bisericile fortificate joacă un rol esențial în configurarea miturilor originii și formării comunităților locale, chiar și a celor de limbă română.
Identificarea și evidențierea contribuției propriilor strămoși la amplasarea și/ sau ridicarea acestor lăcașuri de cult centrale în viața comunității se înscriu printre strategiile utilizate în competiția memoriilor locale dar și în crearea unui imaginar istoric comun, susținut prin demersuri care merg de la idealizare la cvasi-sacralizare.
Andreea ZAMFIRA